GLANDA TIROIDĂ: ROLUL EI ÎN ORGANISM ȘI MALADIILE CARE O POT AFECTA

Ne-am îngrășat sau avem o stare de oboseală confuză? Micuța glandă în formă de fluture situată la nivelul gâtului ar putea fi de vină, de aceea ar fi bine să cunoaștem câteva lucruri esențiale!

     Tiroida, o glandă mică, dar care poate afecta aproape orice proces din organism. Ea produce hormonii care reglează metabolismul, controlând cât de multe calorii "arzi", precum și cât de repede sau cât de încet funcționează creierul, inima, ficatul și alte organe, explică specialiștii. Mai mult, această glandă poate influența asupra dispoziției, ciclului menstrual și chiar asupra sănătății oaselor.

Funcția glandei tiroide

     Tiroida produce hormoni tiroidieni esențiali, precum triiodotironina (T3) și tiroxina (T4), care sunt parțial compuși din iod. Ea poate afecta în totalitate starea noastră de sănătate. Hormonii tiroidieni influențează pulsul (numărul de bătăi ale inimii, pe minut) și ajută la controlul circulației sângelui, relaxând mușchii din pereții vaselor de sânge. Ei influențează ciclul menstrual. Atunci când nu exista un echilibru, este posibil să ai ovulație neregulată, precum și menstruații neregulate. Mai mult, viteza la care oasele tale sunt descompuse este influențată/stabilită de hormonii tiroidieni; când acest proces este accelerat, oasele (densitatea osoasă) sunt distruse mai repede decât pot fi înlocuite, ceea ce poate duce la osteoporoză. Deoarece tiroida iți reglează metabolismul, o tiroidă hiperactivă (hipertiroidismul) este legată de scăderea în greutate, pe când hipotiroidismul este legat de creșterea în greutate. Nivelurile scăzute ale hormonilor tiroidieni pot influența asupra scăderii memoriei, concentrației și pot duce la depresie. Din fericire, aceste simptome tind să se rezolve cu ajutorul tratamentului pe bază de hormoni sintetici.

     Când tiroida funcționează sub capacitatea normală, corpul tău încetează să mai producă și să elimine celulele pielii aşa cum ar fi făcut-o într-un ritm normal. Celulele se acumulează, ducând la piele uscată, cu aspect tern. Totodată, creșterea parului și a unghiilor încetinește. Problemele tiroidei sunt mai frecvente la femei. Acestea sunt de 5 până la 8 ori mai predispuse să aibă probleme cu tiroida, comparativ cu bărbații, dar explicația a rămas încă necunoscută. Suspectul principal este estrogenul, spun endocrinologii. Celulele tiroidei au o concentrație mare de receptori de estrogen, lucru care înseamnă că aceștia sunt mai sensibili la efectele hormonilor sexuali feminini. Un alt motiv posibil ar fi legat de bolile autoimune, iar femeile, în general, sunt mai predispuse la aceste maladii.

 Simptomele tiroidei

     Atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul pot fi dificil de detectat deoarece simptomele tind să fie destul de vagi și sunt întâlnite și în alte boli. Dacă observi, însă, mai mult de doua dintre aceste semne, precum: piele uscată, păr fragil, dereglări de memorie, constipație, senzație de oboseală, crampe musculare, creștere sau scădere inexplicabilă în greutate, menstruații neregulate, umflarea fetei, transpirație frecventă, bătăi rapide ale inimii, tulburări ale somnului, ochi bulbucați, tremuratul mâinilor, discută neapărat cu medicul tău despre cum iți poți testa funcţia glandei tiroide. Medicul endocrinolog iți va recomanda o serie de teste și, în funcţie de rezultatele acestora, iți va spune dacă ai nevoie sau nu de tratament.

Tratamentul glandei tiroide

     Principalele tratamente sunt: medicamentele care împiedică glanda tiroidă să producă acele cantități prea mari de hormoni tiroidieni sau pentru a crește nivelurile hormonului tiroxina. Tratament cu iod radioactiv - când radiațiile sunt folosite pentru a afecta glanda tiroidă, reducându-i capacitatea de a produce hormoni tiroidieni; intervenția chirurgicală, pentru a îndepărta parțial sau total glanda tiroidă, astfel încât aceasta să nu mai producă hormoni tiroidieni. E de menționat, că dacă glanda tiroidă nu este tratată la timp, ea poate duce la complicații, cum ar fi boli cardiace, gușă, probleme în sarcină. În unele cazuri, pacienții au nevoie de tratament pentru tot restul vieții. Chiar și aşa, cu tratamentul corespunzător, ei pot duce o viață normală și sănătoasă.